Publicat la: 27.01.2017. 17:01 / 10.401 views

HASDEIENII, IMPLICAŢI ÎN „AID REFUGEES AND IMMIGRANTS“


Ce este Erasmus+ ?

„Erasmus+“ este un program european care susţine educaţia, tinerii şi sportul în Europa, având oportunităţi pentru numeroase organizaţii, precum universităţi, licee şi şcoli.  Astfel, unul dintre proiectele finanţate de „Erasmus+“ este „AID Refugees and Immigrants“, iniţiat în 2016 şi în care sunt implicate patru licee din: Buzău (România) – Colegiul Naţional B.P. Hasdeu, Palamos (Catalonia), Rheda-Wiedenbruck (Germania) şi Stromsund (Suedia), două şcoli primare din Larnaca (Cipru) şi Chios (Grecia) şi un Centru pentru Pregătirea Profesorilor (org. Teachers Training Center) din Caldas da Rainha (Portugalia).

proiect hasdeu 1„AID Refugees and Immigrants“ este un proiect multi – dimensional, care se desfăşoară pe parcursul aniilor 2016-2018 şi al cărui principal obiectiv este să faciliteze incluziunea elevilor imigranţi şi refugiaţi şi a familiilor acestora în viaţa şcolară şi în comunitate.

În această perioadă, elevii şi profesorii din şcolile partenere participă la o varietate de activităţi cum ar fi evenimente sportive, activităţi de predare – învăţare – formare sau ateliere de lucru, schimburi de experienţă cu foşti elevi imigranţi-refugiaţi, scopul final fiind acela de a promova cetăţenia activă, atât de necesară într-o societate în curs de dezvoltare.

În cadrul proiectului sunt planificate şapte întâlniri transnaţionale. Primele două s-au desfăşurat în septembrie 2016 în insula Chios-Grecia şi în decembrie 2016 în Rheda-Germania, iar următoarele vor avea loc în aprilie 2017 în Stromsund – Suedia, octombrie 2017 în Buzău-România, martie 2018 în Palamos-Spania, mai 2018 în Capdas de Raihna-Portugalia şi iulie 2018 în Larnaca-Cipru, unde se va realiza evaluarea finală a proiectului.

Interesul elevilor hasdeieni pentru problema migranţilor s-a concretizat prin intensa documentare faţă de acest subiect. În etapa de început a proiectului, elevii i-au luat un interviu Olimpiei Stanciu, o româncă căsătorită cu un sirian, care a fost nevoită să fugă din calea războiului, din Siria, unde îşi întemeiase familia cu 11 ani în urmă, sau prin activităţile desfăşurate pentru a marca Ziua Internaţională a Migranţilor, pe 18 decembrie 2016.

Întâlnirea de proiect din Germania

Una dintre cele mai interesante experienţe trăite  până în prezent în cadrul proiectului rămâne, fără îndoială, vizita din Germania din decembrie 2016.

Echipa de proiect formată din prof. Raicu Viorica, prof. Martin Elena, prof. Ioniţă Gabriel şi elevii Iordache Raluca, Andrei Bunăziua, Mihai Rusen au reprezentat Colegiul Naţional B.P. Hasdeu la întâlnirea organizată de Einstein Gymnasium din Rheda-Wiedenbruck. Principalul obiectiv al echipei noastre a fost prezentarea unor aplicaţii care să îi ajute pe refugiaţi şi imigranţi să înveţe limba vorbită în mediul local, întrucât învăţarea limbii reprezintă pasul esenţial în incluziunea acestora în societatea noastră.

În cadrul proiectului, atât elevii cât şi profesorii coordonatori au purtat discuţii cu imigranţi din România şi cu refugiaţi veniţi din Siria în Rheda-Wiedenbruck, discuţii legate de incluziunea lor în societate şi de  problemele pe care aceştia le-au întâmpinat.

proiect hasdeu 2Întâlnirile cu imigranţii

Unul dintre cele mai emoţionante momente pe care le-am trăit în cadrul proiectului AID Refugees and Immigrants a fost atunci când am vizitat o comunitate de refugiaţi din Wiedenbruck.

Ajunşi la o staţie de pompieri într-o dimineaţă friguroasă de iarnă, am fost conduşi într-o încăpere cu mese lungi, la care stăteau aşezaţi numai de o parte chipuri care ascundeau poveşti de viaţă impresionante, desprinse parcă din filmele de acţiune.

M-am aşezat întâmplător în faţa a două femei care au fost bătute crunt, care au stat zile în şir fără mâncare sau fără apă, care văzuseră mai multe trupuri fără viaţă decât mulţi doctori, care rămăseseră fără prieteni şi care fuseseră nevoite să parcurgă mii de kilometri pe jos pentru a ajunge într-un loc necunoscut, cu feţe străine şi o limbă foarte diferită de a lor, dar care, după toate acestea, nu îşi pierduseră puterea de a râde şi de a zâmbi. 

Nu ştiau să scrie sau să citească, dar cu ajutorul lui Rebin Ismail, un translator sirian, am reuşit să le iau interviu celor două refugiate din Siria.

În acea zi am primit o lecţie valoroasă de la viaţă: am învăţat să fiu mai recunoscător pentru tot ceea ce am şi să respect oamenii din jurul meu,indiferent de credinţă, vârstă sau cultură. (Bunăziua Andrei)

Penultima zi din proiectul Erasmus a fost chiar una dintre cele mai încărcate, dar şi emoţionante. M-a făcut să înţeleg cât de importante sunt familia, pacea, liniştea, dar şi cât de importante sunt acţiunile de voluntariat, cât de important este să te implicit în viaţa comunităţii din care faci parte.

Ziua a început cu o vizită la o secţie de pompieri, unde era construit un centru de refugiaţi. Am început prin a ne împărţi în două grupuri. Unul dintre grupuri trebuia să urce să vorbească cu refugiaţii adulţi stabiliţi acolo, iar celălalt să viziteze zona, grădiniţa şi alte împrejurimi.

Grupul meu a fost cel care a urcat primul în clădire pentru a vorbi cu refugiaţii. M-a emoţionat povestea a  două femei din Siria, care nu ştiau decât araba şi kurda, aşa că am avut nevoie de un traducător. Fiecare cuvânt şi fiecare gest  de-al lor ascundea suferinţa. La început ne vorbeau cu timiditate răspunzând la majoritatea întrebărilor cu da, nu, sau nu ştiu dar pe parcurs au început să se deschidă.

Au plecat din ţara lor natală doar cu puţină mâncare şi hainele de pe ele. Una dintre acestea avea un copil de un an. Ea ne-a spus că singurul lucru care i-a dat putere a fost dorinţa de a-şi salva copilul. Au lăsat în urmă familii, rude, prieteni, persoane şi locurile la care ţineau. 

Călătoria lor a fost lungă şi primejdioasă, dar au recunoscut că a meritat fiecare moment de tensiune, de nesiguranţă, deoarece au ajuns într-un loc în care sunt acceptate şi tratate normal. Ceea ce m-a impresionat a fost implicarea comunităţii în integrarea refugiaţilor.

În timp ce refugiaţii adulţi participau la cursurile de învăţare a limbii germane, copiii erau supravegheaţi de voluntare germane, multe dintre ele pensionare. Atmosfera era extrem de emoţionantă privindu-le pe aceste doamne care se jucau cu copiii, îi învăţau cântecele încercând   într-un fel să compenseze lipsa bunicilor, mulţi rămaşi în ţara natală sau dispăruţi în război. (Rusen Mihai)

Una dintre activităţile la care am participat de-a lungul experienţei proiectului Erasmus şi care m-a sensibilizat în mod special a fost vizita la centrul de refugiaţi de lângă Rheda. Auzind de experienţa din Chios, Grecia, unde refugiaţii trăiau în condiţii mizere, mă aşteptam să găsesc aproximativ aceleaşi lucruri şi aici, în Germania, dar m-am bucurat să vad că situaţia era mult mai bună.

Refugiaţii aveau camere personale, dotate cu toate lucrurile necesare unei vieţi normale, iar pentru copiii mici exista şi un fel de grădiniţă sau creşă. M-a impresionat poveste unei fete, pe nume Ghofra, care reuşise să ajungă din Syria în Rheda cu 7 luni în urmă, împreună cu mama, tata şi cei 6 fraţi ai săi. Nu a vrut să ne povestească detalii legate de felul în care a ajuns în Germania şi nici noi nu am insistat pe acest subiect, gândindu-ne că sunt nişte experienţe dureroase, pe care a decis să le lase în urmă.

Începuse deja să meargă la şcoală, alături de alţi copii germani, confruntându-se cu răutăţile copiilor de vârsta ei, ce o marginalizau din cauza originilor. Făcea mâncare pentru toată familia şi avea grija de fraţii ei, fiind singura care reuşea să vorbească limba germană. Interesant a fost felul în care a început să înveţe limba  germană.

Împreună cu alţi copii şi cu unul dintre angajaţii de la centrul de refugiaţi, a mers la bibliotecă, cu scopul de a lua fiecare câte o carte. Ea a ales un ghid de învăţare a limbii germane, având ca bază limba arabă. I-a plăcut atât de mult acea carte şi a folosit-o atât de mult, încât a primit-o cadou de la  angajaţii centrului pentru refugiaţi. Avea un întreg portofoliu cu alfabetul, cu anumite fraze, cuvinte şi reguli de gramatică. 

Îmi dau seama cât de greu le este acestor persoane, în special copiilor (în ochii Ghofrei se putea citi tristeţe), care au fost nevoiţi să se maturizeze de la o vârsta mult prea fragedă, dar, dincolo de obstacole, au găsit înăuntrul lor puterea de a merge mai departe, de a spera la o viaţa mai bună şi de a crede din nou în oameni. 

(Iordache Raluca)

Sportul rupe barierele limbiiproiect hasdeu 3

Întreaga experienţă a însemnat cunoaştere de sine, multiculturalitate şi comunicare. Am cunoscut tineri ca şi noi, din diferite părţi ale lumii, cu care am făcut echipă şi cu care am legat prietenii.

Pe lângă întâlnirile cu refugiaţii, vizite la şcoli sau centre pentru refugiaţi, am descoperit un sport interesant, mai puţin cunoscut în România, Korfball. A fost  prima dată când am jucat acest sport asemănător cu baschetul şi care m-a ajutat să înţeleg că, dincolo de mişcare, sportul înseamnă cunoaştere de sine, comunicare, lucru în echipă.

Am învăţat cuvintele de bază cum ar fi „pasă“, „nu“, „aici“, „coş“ etc, deoarece nu se poate vorbi decât în limba ţării în care se desfăşoară sportul, în felul acesta urmărindu-se dezvoltarea spiritului de echipă.

Din Germania ne-am întors entuziaşti, mai informaţi, mai recunoscători pentru ceea ce avem, dar mai ales mai toleranţi şi mai dornici să schimbăm mentalităţi.

Raluca Iordache, Mihai Rusen, Andrei Bunăziua

Lasati un comentariu

AVERTISMENT! CITITORII CARE POSTEAZĂ COMENTARII INJURIOASE, JIGNIRI LA ADRESA UNOR PERSOANE ŞI CARE FOLOSESC CUVINTE CARE NU AU CE CĂUTA PE UN SITE SERIOS, VOR AVEA COMENTARIILE ŞTERSE ŞI INTERDICŢIE, PRIN MIJLOACE TEHNICE, SĂ MAI POSTEZE COMENTARII !

XHTML: You can use these html tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

error: Content is protected !!